Stimularea verbală

Stimularea limbajului este o serie de activități și tehnici pe care un părinte, tutore sau educator le poate face pentru a încuraja înțelegerea limbajului la un copil. Atunci când este utilizată corect, stimularea limbajului poate ajuta un copil să-și mărească vocabularul, să vorbească în propoziții complete, să participe la schimburi conversaționale și să învețe cum să folosească limba în diferite situații sociale.

Auto-vorbire

Auto-vorbirea este o tehnică de stimulare a limbajului în care părintele, tutorele sau educatorul descrie acțiunile sale înainte sau în timp ce le execută. Auto-vorbirea este mai puternică atunci când copilul care este învățat este implicat. Un exemplu de auto-vorbire ar fi: "Sunt așezat lângă tine pentru a vedea ce încerci să pui în gură."

Vorbire paralelă

Vorbirea paralelă se concentrează pe acțiunile copilului în locul acțiunilor adultului. Este important să se folosească pauze, contact vizual și limbaj nonverbal atunci când se folosește vorbirea paralelă pentru a încuraja copilul să participe la comunicare. Un exemplu de vorbire paralelă ar fi: "Este timpul pentru gustarea ta, mănânci piure de mere. Odată ce ai terminat piureul de mere, vei mânca niște felii de portocale ."

Vorbirea îndreptată către copil

Vorbirea îndreptată către copil nu este același concept ca "vorbirea de bebeluș". Vorbirea îndreptată către copil implică părintele, tutorele sau educatorul care schimbă tonul, tonul și ritmul vocii pentru a face vocea mai ușor de înțeles pentru copil. Fluctuații pronunțate în ton, ritmuri de vorbire lente, pauze frecvente și pronunții clare, accentuate sunt unele dintre factorii care pot ajuta un copil să înțeleagă mai bine vorbirea unui adult.

Expansiunea

Expansiunea sunt o tehnică distractivă pe care părinții, tutorele sau educatorii o pot utiliza pentru a transforma o expresie de un singur cuvânt sau două cuvinte din partea copilului într-o propoziție completă și relevantă. Nu numai că este distractiv pentru copil să învețe să formeze propoziții complete, dar le arată și că adultul ascultă și este implicat în vorbirea lor. De exemplu: dacă un copil vede un câine și spune "câine", adultul ar putea utiliza expansiunea și să spună: "Da, câinele aleargă prin parc cu stăpânul său, arată că se distrează atât de mult!"

Extensiile

Extensiile sunt similare cu expansiunile, unde părinții, tutorele sau educatorii preiau vorbirea copilului și o transformă într-o propoziție completă. Cu toate acestea, extensiile sunt utilizate diferit, atunci când un copil combină două sau mai multe cuvinte, dar nu are încă o propoziție completă, adultul creează o propoziție completă. Acest lucru îi permite adultului să corecteze subtil copilul și să îl învețe cum să folosească corect cuvintele. Dacă un copil ar spune: "Mașina merge", adultul ar putea folosi extensiile pentru a răspunde: "Mașina este verde. Mașina verde se îndreaptă spre semnul de oprire. Mașina verde oprește".